Pavel, file de poveste

Septembrie 25, 2009

Pavel

Pavel

Prea sumbru pentru o amatoare de zâmbete, prea negru pentru La Vie En Rose, locul unde l-am cunoscut. Îi spuneam dumneavoastră şi încercam să păstrez distanţa. Era prea calm pentru un şef de politic în apropierea campaniei electorale. Mă raportam la Carol Sebastian şi Dan Tăpălaga.

Am plecat în călătoria iniţiatică din Secuime. Apropierea a fost forţată de Opelul Astra încărcat cu şase oameni şi un căţel şi de complicitatea fugii. Nu prea mă lămurisem, dar „dumneavoastră” s-a transformat în Bobiţă Rachetul. Aventura a continuat şi la ziar. Membrii grupului îşi apărau unul altuia subiectele în şedinţă, iar seara descopereau Bucureştiul. Cartierul general era în Kogalniceanu, de o parte el, de cealaltă ungurul Cosmeanu, iar la mijloc un bar mic. Pe vremea aceea, eram prea saracă pentru a-mi cumpăra maşină de spălat şi prea leneşă că să spăl de mână, aşa că, de la şosete la cămăşi, lucrurile se spălau la Rachet. Am plecat într-o seară înainte ca maşina să-şi fi terminat programul. M-am întors a doua zi cu certitudinea că-şi începuseră drumul spre mucegăire, chircite în maşina de spălat. Am cerut cheile şi am urcat. Şosetele erau pe calorifer, iar cămăşile spânzurate prin casă, pe umeraşe. Parca trecuse vreo mamă pe acolo. Asta-i, poate, cea mai caldă amintire din 2004. Au fost amiezi de weekend pe discovery, mâncatul din farfuriile lor şi cluburi în care mă simţeam de parcă venisem cu mama şi cu tata, nu doar cu buletinul.

Am greşit şi nu m-a certat. S-a arătat cumva mirat, mi-a spus câte ceva fără ton de arţag şi m-a lăsat să mă conving de bine şi de rău. N-are niciodată reacţii de arc. E calm şi aşezat. E ironic fără să fie amar.

Cred că datorită lui am crescut cumva mai frumos. Mă învaţă fără să-mi predea. Mă alintă fără să mă atingă. Colecţionăm imagini, vorbe şi senzaţii. Le ţinem prin buzunare şi prin suflet. Port în fiecare zi prietenia cu Pavel Lucescu ca pe o broşă invizibilă. De ziua lui, am scos-o la lumină. Pavel

Anunțuri

6 Responses to “Pavel, file de poveste”

  1. pavel Says:

    legenda foto: bianca cu brosa.

  2. Ionela Says:

    Duduie, nu va suparati, personajul principal al textului dumneavoastra este inca in viata, nu? Ca m-a luat putin cu fiori citind cele de mai sus.

  3. biancao Says:

    Intamplarile sunt la trecut, prietenia la prezent. Stati fara grija sanatatii lui Pavel. Va multumesc pentru lecturarea acestui post.

  4. gugu's Says:

    interesant … imi place

  5. Dana A. Says:

    Tare frumos graiesti despre prieteni. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s