Scurta de criza

Octombrie 25, 2009

1896_telephone

Eu si un reporter.

Ei, ce mai faceti?

Ce sa facem, masini nu sunt, fotoreporteri, nu. Daca iau 131 pana in centru, pierd editia. Acum infloreste un nou gen jurnalistic, telefonajul.

Anunțuri

Autonomie pentru Urziceni!

Octombrie 21, 2009

urziceni

Deci, din nou, gruparea din micuta asezare ialomiteana face furori! Cutare, cutare, ceva deosebit! Da, dar nu Urziceniul a facut Unirea, ci viceversa.

Amicul Cosmeanu ne zice ce ne spune Wiki, trei scoli si doua conace. Ce legatura au astea cu performanta? Niciuna. FC Vaslui e echipa din judetul cu cea mai mare rata a somajului si una bunicica a infractionalitatii? Nu. Nici Unirea nu e echipa unei mici localitati, ci a unei mari ambitii. Si a unei nebunii. Si a muncii. De doua ori a muncii.

E meritul lui Dan Petrescu, al jucatorilor, al lui Mihai Stoica, al lui Narcis Raducan, al preparatorului fizic, al tuturor celor de acolo. 

Nu pot veni maine, vin cei de la UEFA sa vada stadionul, imi spune un oficial al clubului, rugat sa ne faca o vizita in studio. Stii, noi suntem patru, iar ei cinci.  N-avem nici sofer, nici secretara. O sa-mi iau mustata, sa fac pe soferul, le mai dau si o cafea, ne descurcam.

Ei, cei putini, au facut pe Ibrox Park  mai mult decat sa se descurce. Dar au facut-o ei, nu mica asezare ialomiteana.

Pericolul ivoire

Octombrie 15, 2009

27655-DivorceL

Miresica este o vieţuitoare care îşi doreşte să traiască pe lângă casa omului.  Pentru asta, se pregăteşte de mică. Luăm cazul Păpusha, cu funcţia de zână, de vârstă post puberă. În doi ani a postat aproape 13.010 comentarii şi s-a îndrăgostit rând pe rând de sirenă şi de prinţesă. N-a reuşit să se mărite, dar va avea un copil. Probabil, Swarowski. Dacă aş fi cercetător britanic, aş aprecia că postarea a 13.010 păreri online cu pozele aferente ar însemna doi ani de muncă bugetară.

Miresica are şi capacităţi paranormale. Poate deosebi culorile. De exemplu, Andradedeee ne mărturiseşte „Rochia are nuanta ivory foarte deschisa, pare alba pentru necunoscatori,dar noi miresele stim ce e ivoire, e mult mai deschisa la culoare decat pare in pozele de catalog”.

O regină de pe site mărturiseşte că-şi iubeşte rochia mai mult decât soţul. El va avea câştig de cauză doar pentru că este bun de folosinţă îndelungată.

Cu sau fără? Aici nu merge pe încredere pentru că, aşa cum ne mărturiseşte Alexxxa11,”O mireasa fara ciorapi e incompletă şi arată de foarte mult prost gust”.  Ca să nu i se întâmple una ca asta, Lolitaa s-a pregătit „voi avea cu siguranta ciorapei albi cu banda, pe care i-am cumparat de vreo 3 ani in asteptarea unei ocazii sa ii port!”

Pe lângă micul trafic de costume bărbăteşti mărimea 50, săndăluţe elegante şi finuţe şi rochie decăzută în perle, avem de a face şi cu infracţiuni mai grave. Sumo1234, membru senior, riscă ani grei de închisoare pentru instigare la omor si asociere in vederea comiterii unei infractiuni.  „Cine are soacra a dreak, sa o impuste! Cine n-are ce face cu prea mult timp liber si se plange de asta, sa se ocupe de soacra-mea! Platesc bine! Discretie garantata!”

Trăim ca să ne mărităm sau ne mărităm ca să trăim? Acest răspuns, dar şi multe altele pe miresici.ro.

Supravieţuitoarea

Octombrie 6, 2009

hiv dating agency

Cristina Bazavan scrie pe blogul ei despre cât a emoţionat-o întâlnirea cu o tânără diagnosticată cu HIV. Aceşti pacienţi sunt numiţi acum de sistem supravieţuitori de lungă durată. Mi-am amintit de cea care îi ajută pe cei 41 de seropozitivi din Mărăşeşti, medicul Georgeta Şerban.

Se-nghesuie la cameră exhibiţioniştii, politicienii, sindicaliştii cu cămăşi de televizor şi oamenii de fotbal cu pudră pentru orice eventualitate, aşa ca ea ne-a ocolit în prima zi. Era, oricum, un personaj secundar.

Suntem la Mărăşeşti, locul care ne interesează. Ajunşi în marginea oraşului, Radu REC nu se mai opreşte. Ia ilustraţie cu sărăcia, un belşug de cadre.

Întâlnim câteva personaje. Sunt împacate cu virusul, de 17 ani trăiesc alături de el. Fiecare familie are măcar un membru infectat. Sau a avut. Sau e pe drum. Vorbesc despre nepăsarea autorităţilor locale, trezite doar electoral, de absenţa unui stomatolog sau a unui ginecolog care să-i ajute. Îşi beau medicamentele şi îşi văd liniştiţi de viaţă. Câtă e. Dacă n-ar fi fost ea… Cine e ea? Doamna doctor de la Focşani! E ca mama lor, spune o bunică care şi-a pierdut copiii pe drumul bolii şi a rămas cu doi nepoţi, bolnavi şi ei.

Tot despre Mama de la infecţioase îmi spun şi ceilalţi. De 17 ani îi protejează de boală şi de oameni. De ei înşişi atunci când vor să renunţe la luptă.

O întâlnim a doua zi, după multe insistenţe. Ce să spună şi, mai ales, de ce? Dacă noi, cei de la televizor, le vom deconspira identitatea, îngreunându-le astfel integrarea în lumea normală? Cine v-a spus despre mine? Îi înşir numele şi zâmbeşte. A participat la fiecare moment al vieţii lor. I-a văzut crescând, a luat parte la naşterea copiilor, a încercat să le găsească un loc de muncă. Sunt câţiva care pleacă şi în Italia, cu medicaţia pe trei luni, dată pe încredere. Nu-i vrea prizonieri ai comunităţii, nu vrea să-i ştie izolaţi de o boală care nu-i mai rea ca o hepatită.

M-a uimit lumina şi căldura ei, răbdarea şi faptul că timp de o viaţă insistă să-i vadă oameni, nu ţigani şi, în orice caz, nu bolnavi periculoşi, aşa cum fac şi o parte dintre colegii ei.

(Reportajul de acum doi ani poate fi văzut aici. http://www.realitatea.net/video_219177_infectati-cu-hiv-printr-un-accident-epidemiologic–zeci-de-oameni-din-vrancea-asteapta-vaccinul-salvator_117221.html)

Hallmark face minuni

Octombrie 5, 2009

http://www.andrei-aparaschivei.blogspot.com/

Discuţie ca între bărbaţi cu prietena Nelu. Să facem, să dregem,  să fete, să flori, să băieţi.

Sfatul 1, Praf de Ignore, să strănute de îngrijorare. Azi n-o sun, să aştepte. Asta-i Hallmark, zic. Hallmark să fie, zice şi Nelu!

Strategie cu şi pentru domnişoare amatoare de glossy şi filme de femei. Vor şi nu prea, dar nici n-ar pierde din suită bunătate de paj.  Eu nu sun, par interesantă, dar îmi frâng degeţelele, mai s-ajung la Foişor, cu ele-n ghips. El, ca să nu fie mai prejos, lasă sărmăluţa să fiarbă o zi, două, în suc propriu. Pregătită în acest fel, gustoasa gogoaşă acceptă mai uşor gemul unui film, al unui ceai sau cafele.

Bun, a fost plăcut, dar până la preludiul mâinii pe genunchi, apoi pupat, e cale lungă. Se ia Hallmark cu tutun şi se repetă.

Din punctul meu de vedere, de bărbată, pierdere de vreme. La Nelu a dat roade preţioase. Să ridice mâinile sus domnul care n-a ştiut că-mi place, cel căruia nu i-am desenat în creion pe sms frumoase poveşti şi cel care m-a aşteptat zile întregi cu ceaiul răcindu-se. Prefer cinci minute de zâmbete decât două zile de ros unghii. Bine, aşa se mai şi sperie vânatul, dar rămân la sfat cei buni şi bătrâni, exact ce-i care-mi trebuie.

Nelu explica şi el, dar pe blogspot. http://nbunblog.blogspot.com/