Compunere. Despre Mami

Martie 2, 2010

Mami îmi aranjează părul în fiecare zi. Mami m-a vopsit blondă. Mami mă încalţă. Mami mă îmbracă. Mami mă dă cu parfum. Mai dau şi eu puţin. Mami îmi face de mâncare. Şi le dă şi prietenilor mei. Mami spală vasele. Face curat. Udă florile. Mami e de gardă.

Mami nu mă mai piaptănă de mult timp. Mi-a făcut cadou o perie şi mi-a spus mereu să mă pieptăn, să nu ies nicăieri nearanjată. Aşa fac.

Mami nu m-a vopsit blondă. Am făcut-o eu, când am putut, pentru că blondul era culoarea frumuseţii, era culoarea ei. Mai târziu, am descoperit că nu şi a mea.

Mami nu ştie să meargă fără tocuri. S-ar împiedica în flip flops. Dacă am fi Spice Girls, eu aş fi Sporty şi ea Posh. Mai mult decât pentru orice bărbat, pentru ea îmi pun tocuri. Dacă m-o vedea, să-i placă.

La începutul anilor 90, mami avea Dune, de la Dior. Era prea greu pentru un copil. Acum mi-l cumpăr şi eu.

Mami e Jamie Oliver de pe strada Zorilor. Am început să gătesc de dorul gustului ei. Şi, de cele mai multe ori, îmi iese.

Mami şi-a luat concediu, de cele mai multe ori, doar că să muncească mai mult. N-a fugit niciodată de treabă, ci spre ea. Are două slujbe, o grădină şi o vie.

Mă trezesc uneori spunându-mi Lenuş. Prea tare semăn cu ea. Şi îi mulţumesc pentru asta. La mulţi ani, Mami!