De Kelemen Hunor am mai zis. Votat, pupat piata independentei. Ca-mi place Ekstein Kovacs n-am ascuns niciodata. Acum am o alta pasiune.

CSEKE Attila, propus ministru al Sanatatii.

Mi-a placut sa-l descopar. Competent si pregatit. Pentru orice. Le-a marturist ziaristilor de la Bihor Online ca vizeaza MAI sau MTS, cu care simtea ca are afinitati.  „Situaţia se schimbă de la un moment la altul şi depinde de ce ministere vom reuşi să obţinem la negocieri. Noi suntem pregătiţi pentru toate ministerele”, a spus senatorul Cseke. Vorba poetului, bucurosi le-om duce toate.

Ca senator, s-a preocupat de divort si reglementarea denumirii asociatiilor si fundatiilor, dar si de infiintarea politiei locale si decontarea cheltuielilor de transport pentru elevi.  E adevarat, a fost interesat si de astmul bronsic la copii si s-a pronuntat impotriva demagogiei lui Basescu. Sa traiasca!

Jurist de profesie, Cseke Attila a fost intre 2001 si 2004 consultant juridic în cadrul Episcopiei Romano – Catolice din Oradea. Dumnezeu sa ajute Sanatatea.

Revoluţia în direct

Decembrie 1, 2009

Acu mai an, bădica Traian, când m-am angajat întâia dată într-o televiziune, un domn şi-o doamnă, pe care-i salut şi pe această cale, m-au întrebat: – Şi…la 1 decembrie ce s-a întâmplat?  Zvâc, mi-a apărut faţa de subinginer vexat. -Adică cum, drept cine mă luaţi? Drept un reporter wannabe. Aşa cum se vede şi în imaginea alăturată, surprinsă astăzi, pe aeroport.

-Domnule Argăseală, ce vă mai aduceţi aminte de 1 decembrie de pe vremuri?

-(Argăseală stufepiat) 1 decembrie de pe vremuri?

-Da!

– 1 decembrie de pe vremuri nu prea era.

-Mergeaţi la defilare?

-Păi n-a fost 1 decembrie, nu era ziua naţională. 23 august era singura sărbătoare pe care o sărbătoream.

Vlad, Mădălina, vă iubesc ş-acu! Hai la mulţi ani!

Muncă silnică pe viaţă

Noiembrie 28, 2009

Mi-ar plăcea ca aleşii să fie condamnaţi. Arest în circumscripţie.

Să luăm un exemplu. Primarul de la Fundata din Vale, mare nod feroviar, centru de interes zonal. Cât l-o ţine mandatul să nu părăsească localitatea. Schimburile de experienţă sunt acum disponibile şi pe Skype. În concediu să se relaxeze prin urbe. Prin parcuri, la ştrand, la teatru sau cinematograf. Dacă n-are, să facă. În acest fel, zăpezile îi vor prinde mereu la locul faptei, chiar dacă îi vor lua prin surprindere. Şi căldura li se va părea altfel dacă o vor trăi la Fundata, şi nu pe Coasta de Azur.

Senatorii şi deputaţii să plece de joi seara în colegiu şi să se întoarcă luni dimineaţă. Prietenul Dan zice că, dacă nu adună un număr de cuvântări-interpelări-propuneri, să-şi plătească cazarea. Deci, dacă n-au nimic de spus, să stea acasă. Având în vedere aceste pedepse, grupurile de prietenie cu diverse ţări se vor desfiinţa, iar de amiciţii în străinătate se vor ocupa doar membrii corpului diplomatic.

Urgenţele medicale vor fi tratate doar în România, pe baza contribuţiei la asigurările de sănătate. Adio, dinţi în Israel şi prostată la Viena! Ministrul sănătăţii se va odihni la Institutul de Geriatrie Ana Aslan.

La Canal, la Cetăţean!

Sondaj de birt

Noiembrie 13, 2009

Intrăm în curte.

-Vrei?

-Da, vreau!

Încearcă să găsească întunericul.

-Mă, voi aţi închiriat?

-Da.

Mâncăm cu frică. Am senzaţia că o se prăbuşească tavanul. Sus se ţopăie. Terminăm şi urcăm.

Blonde platinate, băieţi cu cămăşi, mulţi ochelari, mulţi ciorapi cu imprimeuri pe picioare grăsuţe. E aproape ora 1 şi lumea e cam obosită. Cam dornică, văd după mâini, după perechea de afară. Ne lămurim. „Şi eu votez Crin Antonescu”.

Activişti post puberi beau, dansează sau cască ochii la fundul roz cu pene al animatoarei de pe bar. Cum am altă opţiune de vot, îndrăznesc să întreb.

-Eu de ce să votez Crin Antonescu?

Primul e un băiat grăsuţ, care se recomandă din Harghita.

-Ştii, eu nu prea le am cu politica.

-Ş-atunci?

-Păi tu bei acum la barul lui Crin Antonescu.

-Nu, beau la barul prietenilor mei.

-A, atunci poţi să nu votezi. Eu beau din banii lui şi am o obligaţie, mi-a dat de băut. Poate a luat de la gura copiilor lui, trebuie să-i dau şi eu ceva înapoi.

Tânăr cu ochelari, înalt, vestă în carouri, vedere aburită.

-Păi, e om bun. Şi, ştii, mie nici nu-mi place Băsescu.

Am prins-o de picior pe fata care lucrase la sediul central. Îmi amintea de Roberta Anastase, la concursul cu Andreea Marin şi Simona Pătruleasa. Miss România, început de ’90. Ea e cuprinsă de sentiment.

-E un om bun, un om ca tine.

N-aş avea încredere în mine să conduc maşina, daramite ţara, dar să continuăm.

-E un om bun, şi-a crescut fetiţa singur. Şi e cinstit. Nu ştiu dacă te-ai uitat pe declaraţia lui de avere, dar acum soţia lui e mai bogată. Ştii, s-a căsătorit.

Aha. Mi-a mai răspuns cineva. Consensul, ţara trebuie să meargă pe acelaşi drum. Cineva trebuie să o aducă acolo. Poate altcineva. Eu votez Kelemen Hunor. Voi, tineri activişti liberali, sus paharul!

P.S. Crin Antonescu mi-e indiferent. Tinerii care participă la distracţii de partid şi votează după mahmureală îmi sunt cumva.

Să murim creştineşte.

Noiembrie 4, 2009

Ne scriu telespectatorii.

Pliant-Vaccinul-periculos-ineficient_Pro_Vita_Gripa_Porcina_1

Dacă serviţi fără apocalipsă, luaţi de la Brăduţ.

Scurta de criza

Octombrie 25, 2009

1896_telephone

Eu si un reporter.

Ei, ce mai faceti?

Ce sa facem, masini nu sunt, fotoreporteri, nu. Daca iau 131 pana in centru, pierd editia. Acum infloreste un nou gen jurnalistic, telefonajul.

Autonomie pentru Urziceni!

Octombrie 21, 2009

urziceni

Deci, din nou, gruparea din micuta asezare ialomiteana face furori! Cutare, cutare, ceva deosebit! Da, dar nu Urziceniul a facut Unirea, ci viceversa.

Amicul Cosmeanu ne zice ce ne spune Wiki, trei scoli si doua conace. Ce legatura au astea cu performanta? Niciuna. FC Vaslui e echipa din judetul cu cea mai mare rata a somajului si una bunicica a infractionalitatii? Nu. Nici Unirea nu e echipa unei mici localitati, ci a unei mari ambitii. Si a unei nebunii. Si a muncii. De doua ori a muncii.

E meritul lui Dan Petrescu, al jucatorilor, al lui Mihai Stoica, al lui Narcis Raducan, al preparatorului fizic, al tuturor celor de acolo. 

Nu pot veni maine, vin cei de la UEFA sa vada stadionul, imi spune un oficial al clubului, rugat sa ne faca o vizita in studio. Stii, noi suntem patru, iar ei cinci.  N-avem nici sofer, nici secretara. O sa-mi iau mustata, sa fac pe soferul, le mai dau si o cafea, ne descurcam.

Ei, cei putini, au facut pe Ibrox Park  mai mult decat sa se descurce. Dar au facut-o ei, nu mica asezare ialomiteana.

Pericolul ivoire

Octombrie 15, 2009

27655-DivorceL

Miresica este o vieţuitoare care îşi doreşte să traiască pe lângă casa omului.  Pentru asta, se pregăteşte de mică. Luăm cazul Păpusha, cu funcţia de zână, de vârstă post puberă. În doi ani a postat aproape 13.010 comentarii şi s-a îndrăgostit rând pe rând de sirenă şi de prinţesă. N-a reuşit să se mărite, dar va avea un copil. Probabil, Swarowski. Dacă aş fi cercetător britanic, aş aprecia că postarea a 13.010 păreri online cu pozele aferente ar însemna doi ani de muncă bugetară.

Miresica are şi capacităţi paranormale. Poate deosebi culorile. De exemplu, Andradedeee ne mărturiseşte „Rochia are nuanta ivory foarte deschisa, pare alba pentru necunoscatori,dar noi miresele stim ce e ivoire, e mult mai deschisa la culoare decat pare in pozele de catalog”.

O regină de pe site mărturiseşte că-şi iubeşte rochia mai mult decât soţul. El va avea câştig de cauză doar pentru că este bun de folosinţă îndelungată.

Cu sau fără? Aici nu merge pe încredere pentru că, aşa cum ne mărturiseşte Alexxxa11,”O mireasa fara ciorapi e incompletă şi arată de foarte mult prost gust”.  Ca să nu i se întâmple una ca asta, Lolitaa s-a pregătit „voi avea cu siguranta ciorapei albi cu banda, pe care i-am cumparat de vreo 3 ani in asteptarea unei ocazii sa ii port!”

Pe lângă micul trafic de costume bărbăteşti mărimea 50, săndăluţe elegante şi finuţe şi rochie decăzută în perle, avem de a face şi cu infracţiuni mai grave. Sumo1234, membru senior, riscă ani grei de închisoare pentru instigare la omor si asociere in vederea comiterii unei infractiuni.  „Cine are soacra a dreak, sa o impuste! Cine n-are ce face cu prea mult timp liber si se plange de asta, sa se ocupe de soacra-mea! Platesc bine! Discretie garantata!”

Trăim ca să ne mărităm sau ne mărităm ca să trăim? Acest răspuns, dar şi multe altele pe miresici.ro.

Supravieţuitoarea

Octombrie 6, 2009

hiv dating agency

Cristina Bazavan scrie pe blogul ei despre cât a emoţionat-o întâlnirea cu o tânără diagnosticată cu HIV. Aceşti pacienţi sunt numiţi acum de sistem supravieţuitori de lungă durată. Mi-am amintit de cea care îi ajută pe cei 41 de seropozitivi din Mărăşeşti, medicul Georgeta Şerban.

Se-nghesuie la cameră exhibiţioniştii, politicienii, sindicaliştii cu cămăşi de televizor şi oamenii de fotbal cu pudră pentru orice eventualitate, aşa ca ea ne-a ocolit în prima zi. Era, oricum, un personaj secundar.

Suntem la Mărăşeşti, locul care ne interesează. Ajunşi în marginea oraşului, Radu REC nu se mai opreşte. Ia ilustraţie cu sărăcia, un belşug de cadre.

Întâlnim câteva personaje. Sunt împacate cu virusul, de 17 ani trăiesc alături de el. Fiecare familie are măcar un membru infectat. Sau a avut. Sau e pe drum. Vorbesc despre nepăsarea autorităţilor locale, trezite doar electoral, de absenţa unui stomatolog sau a unui ginecolog care să-i ajute. Îşi beau medicamentele şi îşi văd liniştiţi de viaţă. Câtă e. Dacă n-ar fi fost ea… Cine e ea? Doamna doctor de la Focşani! E ca mama lor, spune o bunică care şi-a pierdut copiii pe drumul bolii şi a rămas cu doi nepoţi, bolnavi şi ei.

Tot despre Mama de la infecţioase îmi spun şi ceilalţi. De 17 ani îi protejează de boală şi de oameni. De ei înşişi atunci când vor să renunţe la luptă.

O întâlnim a doua zi, după multe insistenţe. Ce să spună şi, mai ales, de ce? Dacă noi, cei de la televizor, le vom deconspira identitatea, îngreunându-le astfel integrarea în lumea normală? Cine v-a spus despre mine? Îi înşir numele şi zâmbeşte. A participat la fiecare moment al vieţii lor. I-a văzut crescând, a luat parte la naşterea copiilor, a încercat să le găsească un loc de muncă. Sunt câţiva care pleacă şi în Italia, cu medicaţia pe trei luni, dată pe încredere. Nu-i vrea prizonieri ai comunităţii, nu vrea să-i ştie izolaţi de o boală care nu-i mai rea ca o hepatită.

M-a uimit lumina şi căldura ei, răbdarea şi faptul că timp de o viaţă insistă să-i vadă oameni, nu ţigani şi, în orice caz, nu bolnavi periculoşi, aşa cum fac şi o parte dintre colegii ei.

(Reportajul de acum doi ani poate fi văzut aici. http://www.realitatea.net/video_219177_infectati-cu-hiv-printr-un-accident-epidemiologic–zeci-de-oameni-din-vrancea-asteapta-vaccinul-salvator_117221.html)